Am stat acolo, în tăcere, uitându-mă la cele o sută nouă zgârieturi de pe perete. Am tras adânc aer în piept, încercând să-mi stabilizez voința, să continui. Ieri... Ieri a durut. O durere pe care nu o mai simțisem de luni de zile. Nu de când am văzut-o ultima oară. Nu de când am ajuns aici. Am oftat, ridicându-mă, când un zdrăngănit pe ușă m-a scos din reverie. Privind prin plexiglas, am putut vedea un bărbat flancat de doi dintre infirmierii „Azilului de la East End pentru nebuni criminali”. Am oftat, concentrându-mă pe bărbat. Era oarecum scundă, mai scundă atât decât...
977 Vizualizari
Likes 0